luni, 2 iunie 2014

nevoia de intelegere /comunicarea


Nevoia de intelegere si comunicarea asa cum o intelegem noi-oamenii-prin transmiterea unor informatii prin mesaje codificate in limbaje de comunicare conventionale (viu grai, diverse modalitati de scriere folosind simboluri associate) vine din faptul ca Forta launtrica (Puterea interioara*) a fiintei om are nevoie(simte nevoia)  sa se manifeste intr-un fel “constientizabil” /(….intr-un fel in care cineva*(si totodata ea insasi* prin natura ei )  sa-si dea seama . Nu stim cum , dar se poate deduce ( constata) ca Adam a fost inzestrat “de la natura” / prin natura sa spirituala cu abilitatea de a-si face limbaje de comunicare conventionale ( prin corepondente si  simbolizari associative) pe care sa le foloseasca in transmiterea unor date si informatii prin mesaje. Este nevoie de o Putere Superioara pentru ca informatiile…(associate intr-o intelegere comuna) …sa se armonizeze intr-un fel inteligibil si totodata folositor pe de-o parte omului ( individului in care se manifesta puterea interioara*) si pe de alta parte colectivitatii in care se manifesta “puterile interioare”.      Cum aceste “puteri interioare” sunt de aceeasi natura ( diferita de natura materiala corespunzatoare senzatiilor percepute prin simturile obisnuite) se poate spune ca Puterea Superioara a unui om este ( indifferent de cum si-ar putea-o defini individul si ce-ar astepta de la ea) in legatura cu constiinta colectivitatii din care respectivul om este parte.  Nu vom comenta aici relationarea dintre diverse colectivitati si  diverse traditii si obiceiuri.
 Ce nu stim(?), sau cel putin “eu” nu stiu. Nu stiu daca Adam, cel biblic este predecesorul genetic al tuturor raselor omenesti, dat fiind faptul ca unii din cercetatori sunt de parere ca ( de ex.) daca niste albi ( caucazieni) ar fi mutati in Africa cu clima ei specifica) oricat de multe generatii ar trece pielea nu li s-ar inegri. E o parere.  Dar, in ceea ce priveste vorbirea articulata si scrierea…Nu stim…daca Adam a primit primul limbaj de comunicare* ( vorbirea / scrierea / gramatica /combinarea literelor in cuvinte si asocierea cuvintelor in propozitii si fraze cu intelesuri contextuale) ca pe ceva “gata facut*”din sferele superioare ale constiintei si fiind inzestrat  genetic ( codificat) cu capacitatea de a intelege si de a invata (memora, folosi, da sens), sau daca el insusi , fiind inzestrat cu intelect si gandire asociativa, constientizabila si-a facut /dezvoltat vorbirea articulata asociind-o totodata  cu scrierea simbolica.
 Este posibil si ca Viata Insasi fiind o forma de existenta inteligenta prin natura ei sa-si fi format diverse limbaje de comunicare intre indivizii diferitelor colectivitati dar si specii ( nu numai omenesti).
 Ce stim. Stim ca ne putem defini si comunica parerile, intentiile, trebuintele si chiar dispozitiile sufletesti /proprii intr-un  context comun,  prin mesaje verbale cu un continut informational folosind pentru aceasta “cuvinte potrivite” (adica: limbaje de comunicare conventionale invatate si exersate ( cum ar fi de ex. “limba romana” /fiecare cum a invatat-o,. ..fara pretentii). OBS. Comunicarea non-verbala nu are un sens definit exact intr-o intelegere comuna unitara atata timp cat nu s-au stabilit in mod conventional pareri comune asupra acestor forme de exprimare ( non-verbala). De ex,tu razi dar eu n-am de unde sa stiu de ce(?)…etc… sau…gesturile, tinuta ta vestimentara ar putea spune cuiva “ceva” ( dar depinde cui / “ce” (?) /aparentele pot insela)… sau, o gluma nu tine numai de gura celui care o spune dar si de urechile celui care o asculta,…sau…”tonul face muzica”…sau…”si tacerea e un raspuns”…tacerea celuilalt ar putea insemna intr-adevar ceva, ..dar ce anume, pentru tine depinde de cum o iei tu (tacerea / nu neaparat ce-ar vrea el sa-ti sugereze)…etc…
 Ce stim pentru Viata si pentru Constiinta vie prin care aceasta se defineste intr-un mod perceptibil de catre noi (fiecare si toti) pe intelesul nostru intr-o intelegere comuna? Cum “stim” ?  Despre aceste lucruri mai vorbim. Dar nu neaparat aici. Timp ar mai fi.