Te-ai
gandit vreodata,..atunci cand vrei sa-ti exprimi niste idei prin viu grai sau
in scris ca vorbele ( cuvintele*) care iti vin in minte parca s-ar cauta intre
ele pentru a-si gasi un loc si un sens intr-o exprimare (logica)
corespunzatoare felului in care “tu” le-ai invatat ( pe ele*) sa aiba vreun
sens atunci cand te-ai invatat sa gandesti lumea prin lucrurile ei , intr-un
mod descriptiv /asociativ /logic / verbal (?)… Incepand de cand ai inceput sa
inveti sa vorbesti ti-ai invatat cuvintele sa fie si sa se asocieze intre ele
intr-un mod in care sa-ti foloseasca tie. Ai avut intelegerea si capacitatea de
a invata, de a da sens si de a tine minte intr-un mod asociativ si
interpretativ, dar tiparul ( patternele) cred ca le-ai invatat (le-am invatat
impreuna) / si memorat odata cu logica prin care ai tinut (am tinut) minte… Scopul:
ca sa ne intelegem, ca sa stim ce-avem de facut ( fiecare/ impreuna). Scopul
din spatele scopului: sa ne gasim un rost si sa ne si dam seama ca avem( ne
putem da) un sens logic ce depinde de logica noastra. Cum “ne dam seama”(?) si
“cine” ne face sa ne dam seama (?). Cine se manifesta in mintea noastra atunci
cand gandim si a cui este de fapt darea de seama (?). Cand iti zic:…”tine-ti ideea,..pana termin eu
ce-am de zis”,… poti lua aminte (observa) ca ai o idée referitor la ce voiai sa
zici, si pe care idée s-ar putea sa vrei sa ti-o amintesti mai tarziu,… Deci
mintea ta are sens prin lucrurile gandite de tine. Cine gandeste (?) , cine asociaza
mental, da sens lucrurilor in mintea ta / a noastra / a omului folosind o
logica invatata(?)…este o intrebare (veche) care nu ne intereseaza acum, desi,
la drept vorbind s-ar putea sa ne intereseze odata si-odata fiindca are
legatura cu noi, desi, tot la drept vorbind tu nu esti obligat sa faci ce
gandesti ( ce-ti vine tie in cap sa faci) ci mai degraba ar trebui sa-ti
amintesti ca ai de verificat si aprobat inainte de a face sa fie…Nimeni n-o sa
te judece doar pentru ca “te-ai gandit” la ceva…Si nimeni nu va putea sa zica:”
ei, spune si tu!... ce i-a trecut prin cap,… atata timp cat nu vei si face
ce-ti daduse prin cap sa faci. Secret: nimeni in afara de tine nu stie ce-i in
mintea ta. Dar tu stii ? Problema care s-ar putea ivi ar fi ca s-ar putea sa ai
nevoie de cineva care tocmai sa te ajute privind ce urmeaza ganditului…adica in
privinta facutului, de a fapt a “alesului” ( alegerii corecte)…Daca iti dai
seama de “natura gandurilor tale” s-ar putea sa-L cauti, daca nu,… te gaseste
cine te gaseste…Eu personal nu prea stau pe ganduri atunci cand imi vine sa fac
ceva asa ca nu dau sfaturi in privinta asta. Ori fac, ori nu fac,…fc. de ce-am
hotarat in prealabil. Daca-mi pot permite fac, daca nu, nu…Nu toti oamenii au
nevoie sa-si regandeasca atitudinile,actiunile…si mai mult decat atat, cei care
au nevoie de obicei nu o fac. De ce ? Din acelasi motiv pentru care au nevoie
sa-si regandeasca atitudinile. Mintea care-i duce unde-i duce (posibil gresit)
nu-i lasa. Cine-i de vina ?...
In ceea ce priveste “jucatul” ( cu ref. la
jocurile de noroc pe bani, inclusiv “bursa de valori”, etc….), in mod logic
joaca cel care “isi permite” / care “stie ce face” si “de ce”(?)…, chiar daca
nu intotdeauna isi si da seama de riscuri. Atunci insa cand jucatul devine ( se
manifesta ) ca o…”obisnuinta”/ deprindere -( ca sa nu zic nici “manie” si nici
“obsesie”, …)- s-ar putea intampla ca
“cel care joaca” sa nu mai stie “de ce joaca”, si de fapt nici sa nu-i mai
pese. E valabil si pentru alte dependente…nu neaparat pentru toate si nu toate
neaparat “rele”. Devine clar ca “jucatul” nu depinde prea mult de “meditatul”
asupra lui…Eu am vrut insa sa dau
acestei meditatii si un sens…sa zic mai larg…mai “spiritual”…privind felul in
care lucrurile “inseamna ceva” / indiferent ce / pentru noi… Cine le da sens (?
) prin invatare , practicare, intelegere, s.a.m.d. Ar trebui sau nu sa ne
intereseze cine face ca lucrurile sa aiba vreun sens (in minte) potrivit
perceptiei noastre si ne face sa stim de noi prin felul in care le interpretam
si le intelegem ( dam un sens).
Am
facut niste observatii de ordin general folosind niste “taguri” / concepte)
privind “spiritul asociativ si interpretativ” care se defineste prin noi
(oamenii) intr-un fel in care ne face sa devenim constienti / adica sa ne dam
seama de noi insine prin lucrurile carora le dam interpretari intr-o lume
descriptiva /diferentiabila prin perceptia noastra(selectiva)… Oriunde ne-am
afla… “noi” ( fiecare si toti) suntem aceia care dam un sens locului si
timpului respectiv prin ce si cum am invatat sa credem despre lucrurile carora
le dam un sens in intelegerea noastra comuna. Asta ar putea insemna nici mai
mult nici mai putin decat faptul ca, cel putin pentru noi, oamenii, un loc nu
exista decat prin felul in care noi il percepem si ii dam un sens. La o
schimbare brusca a perceptiei se poate schimba –brusc- toata realitatea din
jur,…ceea ce nu e un lucru bun,natural, firesc…(ar putea duce la nebunie)…Nu
putem percepe lucruri despre care nu stim(n-am invatat) nimic si invers n-avem
cum sa stim ( sa invatam ceva)ref. la niste lucruri pe care nu le putem percepe
in vreun fel ( fie si cu ajutorul unor masuratori / electronice, etc…dar…si
potrivit unor presupuneri…( ex. teoria relativitatii)… Nu ne putem da seama
despre lucrurile care se intampla fara ca noi sa le observam decat prin
efectele lor. Clarvazatorii, prezicatorii din trecut, “vedeau in duh” ( in alt
timp) niste lucruri pe care nu le puteau descrie decat pe baza cunostiintelor
din vremea lor,..si vezi bine ce iesea ( de ex. in biblie, sau in alte scrieri
mai vechi, hinduse,s.a.)
Faptul
ca noi putem percepe (intelege) lucrurile si folosind niste presupuneri
formulate anterior da un sens logic credintei. Mai ales cand credinta ajunge sa
se verifice.
Azi
imi voi aminti si imi voi da seama ca pot interpreta intr-un mod
diferentiat lucrurile pe care le percep
prin simturile si emotiile mele functie de scopul pe care il urmaresc.
http://youtu.be/kB5JdXYnWF8
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu